Ingaduie-mi sa te pastrez din departare,
Ramai speranta dulce-a ultimei povesti
Si leac aprins al neputintei care doare,
La fiece amintire ce confirma: inca esti.


Revino-n somnul meu din fiecare noapte,
Lasadu-mi amagirea dulce de a fi prezent,
In toata nebunia mea de nerostite soapte,
Ce alunga certitudinea de a fi absent.

Primeste-mi sufletul natang drept gaj,
Ascunde-l in sertarul mut al firii tale,
Ce sub rugina crunt-a unui greu grilaj,
Va sta mereu inchis in efemera-mi cale.