târându-și picioarele prin trestii uscate
vântul plantează corbi
în locul cocorilor smulși

ștergându-și mâinile de frunze sângerii
cu lacrimi aplecate
pe obrajii fructelor
ploaia toarnă miere în borcanele toamnei

cerul e mai roșu
viața mai aproape de etern
când demonii cădea-vor ofiliți
sub zăpadă înflori-vor aripi de înger

petale devenite pene
în călimara iernii
toamna-și va stinge flăcările