Am lăsat geamul deschis,
să culeagă aer curat, după ploaie
somnul să-mi fie cât mai lin
și luna mai aproape.

Mi-am lăsat gândurile libere
să colinde printre norii cu crestele dese
orbit de săgețile magice,
tresar la fiecare punctură ce bate la ferestre.

Sufletului meu, îi dau
toată libertatea pe care o am
să culeagă dintre stele,
cea mai frumoasă.

Aripile se ondulează
în ritm aerian
și mă desprind ușor,
de casă

Sunt departe,
in lumea infinitului eolian
nimic nu mai este,
aproape.

Pierdut cu totul în vise frumoase.