Stropi mari și calzi
sărută
obrazul pământului,
pe când
dintr-o dată,
două curcubeie gemene,
ca două punți,
răsar
unind orizonturile.

Îmi las gândurile
fugare
să pătrundă
spre albastrul
de dincolo de podul culorilor.

Târziu,
îmi rămâne sufletul
acolo,
captiv și singur,
agățat de stropi solitari de culoare.