O paiață
șade-n piață
vinde vise
orișicui,
nu pe bani
sau alte alea,
ci pe visul, dumnealui!

Are-un vis măreț
se pare
și din el taie bucăți,
împărțind
la fiecare
sâmburi mici
din adevar!?


Vinde totul
la bucată
și pe ele nu ia bani,
ci-un surâs în colțul gurii
dacă-i dai
e mulțumit,
apoi pleacă
mai departe
ca să vîndă
înmiit!

De îi dai masca deoparte,
vezi
o față-nlăcrimată,
ce sub farduri
se ascunde
și-a lui inimă-i rănită
de o coasă
ce-a scurtat
nu de mult
o paiațetă
la un circ,
pe înserat!

Și de-atunci
plecă paiața,
lumea mare
s-o colinde,
să aducă bucurie
și-un surâs
pe chipul tău,
zugrăvindu-ți fericirea
în culori vii,
pastelate,
lacrimă de curcubeu,
ce unește a ta lume
cu lumea
lui D-zeu!

El, inchise-a vieții ușă
tot aleargă
peregrin,
să alunge-a
morții mască
ce sub fard
pecete-i lasă
și un suflet
plin de chin!

De privești acum paiața,
nu te-ncrede în ce vezi!
De-ți zâmbește
a lui față
și-are buze
roșii mac,
nu poți ști
ce-ascunde masca,
cât iubește,
cât disperă,
sau cât este
de sărac!

rodica cernea
22.09.2008