din noi
încep ploile să
spele toate amintirile lumii
iar timpul ca o caracatiță
stropește cu cerneală
în miile de lacrimi
ce le-am prins în palma unei
prea frumoase amintiri...

te-am căutat
prin tunelul în care-mi loveam aripile
întinse de dor
și inima, ca un liliac aproape orb
zbura numai ascultând
râsul tău din seara
cu bomboane de ciocolată


am zburat și prin
acel anotimp în care flăcările
unei vechi iubiri,
dansau îmbrățișându-se,
un tango....cu umbre duble...
luna zâmbea și ea cu flăcări de dor...

sunt atâtea finaluri
la care nu am semnat
certificatul de naștere,
dar atâtea începuturi
în care și răsăritul ne mai întreba
de teama unui plagiat....