Aproape trist insist să exist de dragul tău.
Îți fac un semn și te îndemn să nu mă crezi nedemn de tine,
Te reinventez sau te visez ca pe un crez și îți croșetez săruturi pentru iarna rece.
Te iubesc, te cerșesc ție însăți și te scrijelesc în mine însumi.
Ai putea să fii stea, să fii nea, să fii cea…
Pe care o ador și o dor și o îngrop în gândul meu mult prea ușor.
Tot te scriu și tot te știu de nicăieri când vreau să fiu
Același ins sau un alt vis când încă-mi pari de neatins.
Habar nu am dacă eram mai fericit când nu știam
C-am să te strâng la piept și am să plâng ca un nătâng de fericire.