într-o zi m-am trezit și n-am mai găsit lăngă mine iubirea
am pornit să o caut pe străzile amorțite ale orașului
dar străzile nu știau nu auziseră de ea
am strigat-o în văi la răscruce de vânturi dar vânturile toate erau străine de ea
atunci am urcat în munții de piatră am strigat m-am cântat
dar cremenea și granitul mi-au zdrelit trupul și au tăcut
fiindcă nu aveau cunoștință de ea
m-am oprit o clipă să-mi oblojesc rănile să le spăl în fluviu
lângă el soarele mi-a dogorit pielea vântul de gheață
mi-a înăsprit chipul și mi-a albit părul dar nimeni nu mai știe
unde o fi sau dacă mai trăiește iubirea mea