cât ești de prinsă în jocul acesta din care nimeni
nu scapă fără un prieten rănit

până la da și nu limba sprijină dinții
ai doi ochi
să judeci cu unul
și cu altul să ierți
când nu eliberezi lucrurile pe care le faci
și depinzi de moarte într-un fel
care îți dă timp de iubit

prima oară o suflecare de mâneci
e deajuns să micșoreze decalajul între corpul
care nu-ți aparține
și somnul ce întinde pe iarbă
soarele lipsit de putere

te lovești de un om
și simți cum iese o putere din chipul lui
acum e a ta și o suferi
cu acea stare de bine a unui cer mutat
în viile neculese