Călătoare în duh,
am trecut
pe vechea alee,
te-am zărit,
priveai cuvintele
așternute
pe-o antică filă.

Căutai
iubirea în cântec,
izvorâtă cu dor
din surâsul de lună,
pe-o noapte pustie
în așteptare nebună.

O clipă,
privirea pierdută,
domol s-a-nălțat,
spre zare-a privit,
subit m-a zărit
și-ntunericul rece
s-a risipit.

Izvoru-a-nceput,
să curgă
pe-aleea cuvânt,
iubirii,
un nou cântec
sublim, ai-nălțat.

Din nevăzut,
s-a deschis
o poartă,
spre
dincolo de lume,
spre-o
lume de vis.

Acolo,
mi-ai zărit,
duhul neprihănit,
veșmântat diafan
în visul duios
de iubire,
așa cum, tu,
și-n cântec ai scris.

Elena Păduraru