De cât timp oare aș avea nevoie
să înteleg:
mă refer la întelesul deplin al cunoașterii
la misteriosul a fi, a exista,
a fi fericit...
oricât mi-aș pune întrebarea,
răspunsul nu îl găsesc.
am cercetat zările, cerul, norii...
nimic care să-mi sugereze măcar ceva
din infinitul de taine.
Și eu sunt o taină,
pe care nici eu nu mi-o pot explica:
știu și am învățat
că trebuie să te bucuri:
că ești,
și să speri...