Memorie bântuită de veșnicele gânduri…
Trăiri în retrărire se zbat în ea acum
A rezista nu poate, nu a putut de veacuri
Și clipele de-atunci vor bântui oricum.

Încerc a umple gânduri pentru-a acoperi trecutul
O rezistență stranie stranie se luptă cu puterea
Dar mintea se strivește și eu privesc nimicul
Acum o rezistență se luptă cu durerea.

O minte risipită în mii și mii de lucruri
Gândiri la suprafață, subconștient neutru
Doririle de-uitare și falsele înecuri
Ca să dispară clipe de un imens calibru.

Cuvinte nerostite primesc un grai terestru
Controlul vorbei mele se mistuie încet...
Vorbește-a mea gândire, vorbește din registru
Voința e strivită din nou de parapet.

În vise zbuciumate- memorii sunt pătrunse
De-un vraf de cărți bizare ce intră-n realitate
În strigăte de-”afară!”-comenzi neascultate
Plutind încet prin fața reflexelor învinse.






Neputincioasa minte ar vrea ca să se piardă
Abisul amintirii trăit din nou acum
În flăcările timpului subit ar vrea să ardă...
Dar în trecut să intre el nici nu are cum.

Și ceața mă cuprinde într-o ființă moartă
Trăiri în retrăire plutesc în lumea mea
Îmi controlează scopul în inima-mi deșartă
Dar dragostea de viață nu vrea a dispărea.