Frunza

Anotimpuri curge viața
Noaptea curge peste zi,
Curge iarăși dimineața
Frunză eu, de ce n-aș fi ?

Să mă las dusă de ploaie
De furtună și de vânt,
Bruma rece să mă-ndoaie
Să mă culce la pământ.

Și pământului căldură
Să îi dau din a mea ființă
Și-orice gând purtat de ură
Să -l transform în neputință.

Și sub mine iarba nouă
Să-ncolțească disperat
Și din stropii moi de rouă
Eu să beau pe săturat’.

Și să fiu iar legănată
De pădurea dezmorțită,
Verde, mică, doar o pată
Cât să simt că sunt iubită!