obosit de privirea-i goală
am bătut deasupra patului nopțile
fără perdea vămui ferestrele
alerg insectele amețite de kilowații becului
haosul se împrăștie pe pereți în umbre
prinde cuiului aripi si capete de mort.
de cate ori am vrut sa-l scot se ascunde
aspira tot pamantul
și mă trezesc în vid cu cleștele în mână
îi șoptesc că îl mai păsui cu o aripă
mă întreb cine la bătut