Cu pânza de nori îmi învăluie limba,
Topirea iernii s-o simt,
Să mă strângă cerul cu promoroaca–
Stelară husă pentru cuvânt.

O pot ascuți de coada meteoriților,
Să-mi lepăd suflarea-n pene de zări,
Pot srănuta și plămânii din mine
Când minte durerea din a fericirii nări.

Se-nalță vertebrele gânduri
Și porii gurile-ntind
Și pieptu-n două mâni plesnește,
O dată să te-ating

De osul nopții tale
Înfiorător ce curge
Un drum în fulgerare,în fiece bătaie,
Și-mi lasă câte-o cruce.

Decât în gura tremurătoare,
De sânge cu răscruci pulsând
Să mă strângă cerul cu promoroaca–
Stelară husă pentru cuvânt.