împrăștii în jurul meu păpușile rusești de la tine.

descătușez din tainele lor toate visele gata de atac,
le duc în oglindă, le dezbrac de cioburi din priviri.
le simt, miros a tine insuți,
a cortine și a sfeșnic roșu.
le ascult biografia si palmaresul,
le ating cu teamă să nu le strivesc aripile
ș-apoi mușc cu nesaț din ele...
aud cum crapă între dinții flămânzi de albi.
mă joc printre ele, le încolăcesc,
sunt prizonierele războiului meu cu Femeia.

nu știu să le sărut fatal așa ca mă ling pe buze cu virilitatea lor.

le alint până bat din picioare ca majoretele,
se dezgolesc de trufie și se întind languros peste vălul meu palatin,
bezmetice de dorință se lovesc de lueta ce tremură adolescentin,
le plimb apoi peste toate papilele gustative să înmugurească de poftă,
le mai înduioșez un pic cu șoapte și le las să plutească cu capul pe spate
să mă înece cu pulsul lor de absint.
o velă afrodisiacă le împinge... mă înnebunesc cu mare,
le mai molfăi senzual, pe margini, acolo unde mustesc a aguridă
până le ating cu varful limbii să le simt caramelizate în pommes d’amour,
le țin la nesfârșit lipite, să le seduc, să mă corupă.


apoi... inefabil de luminoase și incitant de fidele,
mă imploră să tac...
niște icoane cu mâini de pământ.

le-nchei surâzând iluzii pentru ziua de mâine,
la mâini și picioare,
le atârn speranțe la urechi,
le-mpătur în promisiunea steagurilor de pace
și le scuip hoțește în sân să-mi fie de noroc.