mi-am spus că două sunt categoriile ce-estimii
cele la care nu te pricepi
și cele la care se pricep alții
tertium non datur
că două sunt și femeile
cele care trăiesc în bărbați
și cele care trăiesc invers
convins de aceste (tot două) adevăruri
am decis să scriu despre tot ce îmi cade
sub simțuri
în ochi
din ochi
eram obligat să fac asta
sunt un om de conștiință
și în plus de asta am semnat deja contractul cu veșnicia
atunci când i-am suflat în față primele două vocale
sunt un om mândru
îmi urmez instinctul ori de câte ori
mă atrag în absidele sale accentele
pentru ele am cea mai mare slăbiciune
lupta cu sensul mi-a consumat deja jumătatea de sus
acum aștept replica con-sensului cu cealaltă
mă declar de pe acum un erou care promite
am destule bănci în care îmi păstrez rezervele de înțelepciune
pentru celelalte zile de joi

cât despre disconfort
metafizica mea esență literară
a ales să își descarce feromonii
în cele mai aglomerate locuri din lume
și cele mai puțin sigure
nu zic cimitirele
că mă vor acuza viii de plagiat
dar în orice caz
cel mai populat loc din lume
a fost și rămâne în continuare poezia
împotriva căreia luăm zadarnic atâtea calmante
vor mai trece încă multe doamne pe culoarele ei regale
vor mai bate încă mulți domni
la ușile dormitoarelor ei neîncăpătoare
dar nu neîncepătoare