Viol

m-imbrac din nou in scoarta mintii mele,
si orb colind, pustiu, prin nicaieri –
am cer pustiu in loc de cer cu stele,
si mi-am pierdut si zilele de ieri –

in loc sa mor, mai scriu o poezie –
la cina voi servi apocalipsa,
nici frunza vreunui tei nu ma mai stie,
si nici iubita nu imi simte lipsa –

am semanat copii care-mi repeta
aceeasi odisee de-a gresi.
De a manca un suflet de planeta
Pentru mirajul rece de a fi –

Te-astept, iubito, cu amantii, nuzii,
Pe care mintea mea i-a inventat:
Eu, paranoic, semanand iluzii –
Tu, violata-n Hristul de pe pat…