Pizma


Pizma asta îi prea multă,
Oaminii parcă n-au mince,
Totă lumea s-o zuitat,
Cît dă greu o fost –naince,
Parcă rău îi sorcit,
Să nu mai avem rusîne,
Graiu nostru bănățan,
Nu îl măi vorbeșcie nime,
Unii trec pă lîngă cine,
Cu privirea în pămînt,
Nu ce văd nu ce salută,
Și-o avea lumea dă gînd?
Or ajuns să nu-ș vorbească,
Fraț cu fraț,precin,veșin,
Dîn nimic porneșce sfada,
Șî ce umplii dă venin,
Unge doamnie îi răspectu,
Pîntru ăla măi bătrân,
O ajuns lumea pră stradă,
Să doarmă pun braț dă fân.
Șe să fașem atunși frace,
Cum scăpăm dă boala asta,
Parcă prăstă România,
O lăsat Domnu năpasta,
Poace-n șeasu dă pră urmă,
Ni să luminează calea,
Șî-nearată Dumnedzău,
Pă unge să l-ăm călarea.