Cuvinte condamnate


Câinele nu latră, ci rostește clar
Cuvinte condamnate să sune mai hilar,
Iar când copilul țipă de durere-n noapte
El rostește numai cuvinte-ncrucișate.

Și când mama-ți plânge în a ei țărână,
Poate că îți spune:,,Þine-mă de mână!”
În pământul rece te cufunzi încet
Căutând acolo un alt alfabet.

Peste voi bătrânii, cu chibrituri multe,
Stau pe post de cruce pe voi să v-asculte
Și ard la lumânare firul ceruit,
Mușcând din colacul sfânt și miruit.