I

Surâsul
pietrindu-se-n marmura albă

uitându-și târziu agonia
dălțile știrbe adorm
spasmodic
zeii tresar în corsetul de piatră
plângând
ursitoarele mor


II

cuprins de-amnezie
sărutul se mistuie-n rugă
stranie
clipa
alunecă
riduri de liniște
coloanele ard
în extazul tăcerii
ploaia întinde liane
pe zidul căzut
întuneric


VII

mă-mpiedic de mine
vămuit a toate
oglinzilor concave
zilele
răsfrângându-mă imemorabil cuvântului

la marginea nopții
brațele-mi-deltă momesc necuprinsul


VIII

undeva
întunericul ninge spre zi

punți suspendate-n absență
adorm solitudini
vântul se-alintă-n orbire
uns rege nebun în pădurea uitată

mereu mai aproape
întunericul ninge spre zi


IX

trăim pe ghicite
de parcă întâmplările n-ar fi
simple consecințe

dromaderi ai pustiului
adulmecând fierbinte
răcoarea ultimei oaze părăsite