mi-adun în palme zilele de când nu ne-am văzut
le așez de-a dreapta și de-a stânga inimii
apoi fiecare cuvânt și neașteptatele speranțe
te aștept devenind silabă în necuvinte

hai să ne jucăm pe arcul timpului
tu îmi vei picura roua ochilor pe buzele însetate de dor
eu da eu îți voi dărui sufletul înfășurat în eșarfa cea roșie
măcar așa să ne regăsim
eu stâncă tulburată de fiorul căutărilor tale
tu aproape real vei rosti dezlegarea la făgașul apelor

ne vom aduce aminte de noaptea nesfârșită cea dintâi
cu cântec la ferestre
doar tăcerea rămâne fidelă între noi

nici nu-ți închipui cîte motive aș avea pentru poezia aceasta
îți voi lua dreptul la singurătate
voi sădi în ea tulpini ce-și vor căuta sâmburele
te aștept să mă trezești în zori să zămislim în palme
întoarcerea la tine

hai măcar azi să ne iubim într-un decor de ceață
figuranți să ne fie doar iarba și florile rostogolite sub trupuri
de pe un mal pe altul