In lumina rece a lunii, un inger de ceara s-arata;
Ochii sai umezi stau suflet de prada,
Mainile sale cad sumbru in poala saraca,
Giulgiul sau sacru si glasuri de cor il inalta.

Marmura fetei loveste privirea-mi de rand,
Tunetul vocii se-ascute-ntr-un sunet razand
Si pare calcand pe aburi calduti de izvoare
Sau lacrimi si sare-mpietrita de mare.

Soapte-amarui din gura de aur s-au scurs,
Porunca divina in trup adanc mi-a patruns,
Intrebarile tarzii raspuns devreme-au primit,
Iar dragostea sacra pe cruce-a murit.

Raze de soare arzator sparg magia frumoasa a noptii,
Visul meu alb aluneca-n mrejele sortii.
Raman in genunchi o nopate din nou asteptand
Ingeri de ceara s-apaera iar predicand.