Vei rămâne între genele mele
ca o prelungire a unei nopți răvășite de-un vis
atât de viu, atât de stins...

Vei ști mai ales că, preț de câteva zile
mi-ai lăsat o veșnicie de fâlfâit de inimă :
frumusețea ta cu care îmi lăcrimează
cuminți gândurile...

De-atâta galben
ni se amestecă, în întunericul existenței , între
palmele atât de tainc împreunate,
toamna.

Sihaștrii cerului
și-au îngropat, dând din aripi printre
fumuri, lumina ochilor și
chiotul ogoarelor.

Pe buzele tale
se aude
ființa mea amară-
în ochii mei se țese
mult mai căpruie lumina ta.