prea mult

prea puțin



prea gras

prea slab

sau nimeni.



râs sau

lacrimi



dușmani

iubiți



străini cu fețe ca

unghiile de la

degetele mari



armate alergând prin

râuri de sânge

fluturând sticle de vin

înjunghiind cu baionetele și violând

virgine



sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină

cu o poză a lui M. Monroe



în această lume există singurătate atât de multă

încât o poți vedea în mișcarea lentă a limbilor

unui ceas.



oameni atât de obosiți

mutilați

fie de dragoste fie de lipsa ei.



oamenii nu sunt buni

unii cu alții



bogații nu sunt buni cu bogații

săracii nu sunt buni cu săracii



ne este frică



sistemul nostru de învățământ

ne spune la toți că putem fi

cu toții învingători de super-căcat.



nu ne-a spus despre șanțuri

și sinucideri.



sau teroarea unui om

îndurerat, undeva,

singur



neatins de nimeni

căruia nimeni nu-i adresează

nici un cuvânt



oamenii nu sunt buni unii cu alții.

oamenii nu sunt buni unii cu alții.

oamenii nu sunt buni unii cu alții.





cred că nu vor fi niciodată.

nu le cer să fie.



dar uneori mă gândesc la asta.



mărgelele se vor clătina

norii se vor înnora

iar criminalul va decapita copilul

ca și cum ar mușca dintr-o înghețată pe băț.



prea mult

prea puțin



prea gras

prea slab

sau nimeni.



mai mulți cei care mă urăsc

decât cei care mă iubesc



oamenii nu sunt buni unii cu alții

poate dacă ar fi

morțile noastre nu ar mai fi așa de triste.



între timp mă uit la fetele tinere

lujere

flori de posibilități.



trebuie să existe o cale.



în mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.



cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?



urlă

cere

spune că există o șansă



nu va spune

„nu”.