De câte ori în viață am vrut să te ajut,
Să-nlătur întristarea de suflet abătut,
Să schimb norii de ploaie pe-un cer mereu senin,
Și-ascunsa răzbunare pe-o creangă de măslin?


Dar din păcate tot rece ai rămas,
Doreai în orice clipă în pace să te las,
Al tău suflet de gheață nu poate fi pătruns,
A ta tristă chemare nu poate-avea răspuns.