Cândva nu știam să-ți scrijelesc
Pe artere, gândul meu
Cu tărie.
Călca doar ușor, fără să tulbure
Cândva purtam un nume…

Întâi a fost pecetea
Sufletului meu înglobată în a ta
Perpetuum mobile siamez.

Degeaba s-au zorit căile
Stihii în bărci de hârtie
Înglodate în nemișcare
Furnicar frenetic frâng.

Trezirea tenebroasă tună tropote târzii
Un felinar veghea ceasul-minutar,
Se căznea să întreacă ora…
Meduzele ca mirese întârziate
Pulsează diform amurgul din adâncuri.