am mușcat moarte
cu gustul acela fraged
de piatră neagră

știam știam știam
dar am iubit gustul vieții adânci
din moarte

de când am ieșit din lutul tău
știam că n-o să fie timp
să nu mușc

și ți-am dat
viața sub soare
cu mâini de pământ

nu-i așa că dacă te-ai fi gândit tu
ai fi mâncat copacul întreg
uitându-mă înger?