Sunt sătul de ursuleți de pluș și de cuvinte spuse tandru,
Vreau doar tăcere să îmi dai și un cuvânt tăiat în două,
Să mă uiți în colțul patului și să pui perna peste mine.

Nu vreau să mă strigi în niciun fel, nici nu mă cheamă Alexandru,
Rămân cu ceasul ce-mi arată îndoielnic ora nouă
Și cu zilele trecute transformate-n ziua „mâine”.

Nu vreau lacrimi și suspine, vreau o crâncenă beție
Și să mă împingi departe de tăcerea ta prea cruntă
Năpădindu-mă suspine când te-ndepărtezi agale.

Îmi ajunge tot ce e și ce a fost să fie,
Te-nvelesc în exclamări și te părăsesc măruntă
Când mă pierd în amintiri și-n vorbele tale mirific de goale.