își lasă mâna să umble singură
fără velă

lasă fructele pe masă
până ce le vor crește gingii

privește oamenii
și picioarele lor se subțiază
ca niște scobitori

între el și iubită
un mușuroi de furnici
devorează
resturi și umbra unei ferestre deschise

la magazin
vrea să cumpere vânzătorii

sare șotronul zguduind pământul
până ce ies din grinzile caselor
animalele lui Noe

se gândește mereu
cum să prindă soarele
dimineața
în antenele blocurilor

își sprijină coatele de marginea geamului
și coatele i se preling
până la parter