ÃŽn buricele orelor picur untdelemn
Și nu sfădesc uitarea, să m-atingă
Broboane fine, secate de etern
În ceafă mi se pună, să mă stingă

Ca două note surde, grave
Ce șad în colbul nopții, nevăzut
S-aprind pe rând, vioaie și hulpave
Secunde ce par ore în ochii unui surd

O taină ce mustește negura tăcută
O-nșfac crezând că-i dulce rodie
Zdrelită îi dau drumu spre laută
S-asculte ea-n putere și în zodie

Cui a lăsat clepsidra neîntoarsă
Acum pecete șterse sug din pulpa
Luminii și eternitatea arsă
Al patru-lea pendul răsună: Culpa!