Iubitul meu, tu sapi în tot acest deșert
fără încetare fântâni,
din palmele tale arse
cresc
visele mele
de argint,
când ochii tăi ascund
flori de siliciu firáve
în somnul viselor tale
mă alint.

Iubitul meu, deșertul mă strânge,
în pântece o sete
cumplit stă să lovească,
dar vin
să-ți bucur
visatele câmpii,
tu știi că n-am să plec
așa cum alunecă vântul
și nici când apa
te va ocoli.

Iubitul meu, oglinda de soare sub tălpi
începe să doară,
îți simt cuțitul așteptării
în piept
o pradă
fără chip,
dar la sfârșitul rugii
ne vom preface, arși de sare,
în doi copaci înalți
de nisip.