ieși deochi dintre ochi
fugi și te adapă-n stâncă
unde nici umbra nu urcă!
ieși și du-te-n loc umbros
unde-i soare dușmănos!
ieși te du din curtea mea
ia-o pe lângă vâlcea
ieși din suflet
ieși din floare
să nu mai simt foc, că doare!
ochi albastrii m-au privit
și pe loc m-au nimerit
arză-i doru-n albăstrie
de s-or mai uita la mine!
ochii verzi m-au urmărit
și în loc m-au țintuit,
arză-i jalea în verzie
de m-or mai lua pe mine!
negrii ochi în prag de seara
m-au privit pe sub sprânceană,
și m-au înșirat pe drum
socoteai că sunt nebun!
arză-i doru de copiii
de se-or mai uita hapsâni!
ochi căprui ca solu toamna
m-au privit , mi-au făcut seamă
stau mă uit cu drag la lună
socotind că-i o minciună!
arză-i focu-n foc pe jar
de necaz și de amar!
merg pe drum
mă las în jos
simt pământu lunecos
merg pe sus
mă țin în loc
n-am nici soartă, nici noroc...

ieși te du-n dumicătură
când oi mai baga-o-n gură!
ieși din piept și din fuioare
să te ții iar pe picioare!
ieși te du-n pustietate
să mi te văd doar în spate!