La sfîrșitul jocului,
rămîne întotdeauna o piesă în plus
(ca un dinte de lapte în palma copilului!)
Astfel, nu te poți lăsa niciodată
definitiv învins. Ești silit
să o iei mereu de la capăt
cum soarele răsare în fiecare dimineață
pentru a ascunde păcatele nopții.
E liniște. Doar moartea
chibițează pe margine,
dornică să intre și ea. O ignori.
De cîte ori i-ai cedat locul, s-a dovedit
un adversar previzibil. Transparent.
Muți haotic. Încalci regulile. Degeaba!
Jocul continuă în afara ta,
hrănindu-se din propria-i voluptate.
Stai pe tușă. Uitat.
Pînă la sfîrșit, cînd vei simți în palmă
piesa cu care trebuie – iar -
să incepi…