Stau visez la câmpuri și la flori,
Mi-e dor de zilele senine cu tine.
Sunt numai eu cu jale, chinuri,
Corupt de viața prinsă-n strune.

De friguri mă cuprinde-o jale,
Ce dor îmi e de viața cabotină,
S-alerg din nou spre altă cale,
Să rup tulpina florii fără vină.

Mascat de mâna ta frivolă,
Acum mi-e frică parcă, oare!
Să fiu iar bunul de la școală,
Ce stă la braț cu multe zveltioare.

Să am ambiții mari și minunate,
Ce-mi par povești din filme luate.