E noapte, înșir cuvinte de catifea
și le împletesc cu stelele din privirea ta.
E noapte și mi-e frică
să adulmec întunericul gol,
să absorb tăcerea ta
de un nor, să o atârn ușor.
E timpul trist de toamnă, de dor
cu sufletul ghem
nu vreau sa adorm
și rătăcesc, mă pierd prin ea
cu trupul meu vechi
mă leg de comori.
E întuneric, mă depășește luna
și liniștea albastră
mă strigă la fereastră,
alerg cu gândul de lumină
dar nu e nimic, tăcere de astru
și noapte până dimineață.