Mai lasă-mi toamnă anii aceia
De nelinști și întrebări,
Ca toți copacii galbeni
Să simtă că sunt verzi

E crudă întunecimea
Ce astăzi am aflat-o
Iar gândul că te-am pierdut
Mă toacă, mă ucide

Aș vrea să fiu hârtie
În foc ca să mă ardă
Să uit ce înseamnă
Să trăiești în nemurire

Balada iubirii noastre
E una fără nume
Aceia pentru care Wilde
A fost hulit de lume

Căci gândul că l-am pierdut
Mă toacă, mă ucide
Și cerul zilei astăzi are
O luna în loc de soare

Acum e dimineață, diseară va fi noapte
Doar pentru mine
Timpul și-a înghețat privirea
Iar dincolo de zare se aude o ciocârlie

Am sa îți spun atâtea vorbe
Dar fără importanță,
Nimic din ce-am de zis
Nu are relevanță

Doar pasii întunecatei liniști
Se aud tropăind a jale
Odată cu venirea
Întâiei judecăți

Întunecata zare nu este întunecată
Lumina dimineții o face să dispară
ÃŽn timp ce trei cocori
Îmi cântă o serenadă

Și ,iarăsi, gândul că te-am pierdut
Mă toacă, mă ucide
Doar moartea pentru mine
Mai are însemnatate

Acuma la sfârsit
Eu stiu ce-i dimineața
Dar chipul absenței tale
Mă face să tresar

Aș vrea să simt
Că sunt verzi toți copacii galbeni
De neliniști si întrebări
Dar mai lasă-mi toamnă anii aceia.....