arde orașul
prin porii pietroși
unul îmbrățișează pe altul
vreau să ies din acest desen
dar sângele meu nu mai are uși

se scurge o viață și se deschide murind
așa
se poate în atâtea moduri
ca alții să se înece în mareea lor
și eu să nu intru într-o secondă
și nici șaizeci eu într-o oră;
timpul are febră
care nu durează, arde - și noi
ce urlăm ca soldații
în prima linee
ne agățăm la plural
cu piepturile rănite de ceasornic

eu îmi răzbun minutarul

aș vrea să am capul - sperietoare de ciori
să dorm somnul pernei
să fiu
adult așa
căruia i se îngenunchiază
șaizeci eu într-o oră