Am auzit mereu
Un cântec de mărire,
Un cântec în mărirea zeului,
Dar nu l-am cântat.

În negura dimineții
În aud mereu și aș vrea,
Aș vrea să plece
Să pot dormi.

În față-mi parcă vedeam
Cum el, îmbrăcat
În rasa-i neagră ca noaptea
Iar cu coasa-i aduna.

Cu coasa oile-și aduna,
Pe care cu atâta dor,
Le mângâia și le iubea,
Mereu cu atâta sete.