Stare de asediu

Privind mirată în sus,
las clipele să treacă prin carnea mea strivită
în minunata ultimă a lumii secundă,
sub o ploaie de gloanțe, înfășurată în fum,
nu mai fug, nu mă mai ascund
unde?
E târziu,
în iad, nimeni nu se mai ascunde.