agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Escapism
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-18 | [This text should be read in romana] |
nu te urăsc
sincer poate pentru că nu te-am iubit suficient poate nu am ajuns acel foc de artificii care trebuie să lumineze pieptul când ești îndrăgostit ca un cer de revelion poate nu e vorba de /indrăgosteală/ până la urmă și contează mai mult cum pot trăi doi oameni înghesuiți fără să se calce pe bătături sau dacă e să se calce durerea să nu rămână în creștetul capului ca o insulă permanentă ea trebuie să se evapore îngroșând stratul de ozon până ajunge la Dumnezeu (destinul omului) se știe călcându-l pe bătături pe celălălalt ajungem să îl privim drept în ochi e uimitor cum voi femeile puteți fi uneori un balon mare care stă ostentativ nici aproape de soare dar nici departe de pământ iar alteori doar o oglindă în care noi bărbații ca vampirii nu ne putem oglindi de multe ori axul lumii trece prin sânii voștri în spirală o spune mustața lui hitler nu am nimic cu tine nu îți port pică fie ea roșie sau de orice altă culoare ești ca soarele ce se învârte pe cer precum o placă în pick-up ai canturi concentrice în care sunt îndesate vise gesturi clipiri sentimente ești ca un arc înghesuit ce abia așteaptă să își trosnească șira spinării făcând podul eventual doar sunetul unui clopoțel te mai poate trezi din amorțeala cu gust de apă minerală ce ți-a bandajat tot corpul poate de aia are moșul mulți puși pe post de tren de aterizare la sanie să arunce oamenii în aer când intră el în casă să găsească toți pereții umpluți de cele mai ascunse sentimente frumoase nu regret ce am trăit împreună faptul că nu au fost prea mulți martori în jurul nostru îmi dă senzația că eram un fel de adam și eva asta mă face să tai întunericul din jur cu un zâmbet și să îl lărgesc atât te rog să nu mai faci pe viitor dop la inima cuiva ca la un pepene pentru că inima nu se cicatrizează la loc oricât ai sufla peste ea ținând-o în mâini sângele pierdut e ireversibil și inima devine mai ușoară de atunci încolo pe tot parcursul vieții dar omul nu devine mai imponderabil dimpotrivă adevărul este că rănile cicatricile dau bine cine nu e impresionat de imaginea unui stalone la final de luptă dar să nu exagerăm
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy