Coboară luna pustie printre văi
Cu ochii ninși și nemișcate pleoape,
În ceas grotesc și cearcăne de ape
Zadarnic vântul triumfă prin odăi,

Nimic special, un glas domol de toamnă,
Izvoare blânde și vise de copil,
Nescrisa carte în șoapte de exil
Mă poartă-n gol spre brațe moi de doamnă.

Te-aș zugrăvi pe frunzele de patimi,
Þi-aș desfăta suspinul cu suspine,
Þi-aș omagia obrazul cu săruturi…

Dar cerul varsă în ochii tăi sublimi
Mister marin din cupe bizantine,
Iar visul meu se sparge-n mii de fluturi…