ÃŽn umbra marilor iubiri
Ni s-a mai stins o stea;
În pragul unei despărțiri,
S-a dus iubirea mea!

În toamna nopții timpurii
Se mai aude-o șoaptă:
ÃŽn chipul lunii purpurii,
Nerăbdător te-așteaptă!

Încă un an, un timp, o vreme
- De parcă nici nu ar fi fost -
S-a scurs printre blesteme
Și parcă fără nici un rost...

Încă o ploaie de speranță
Chinuitor s-așterne,
Fără nici o rezonanță,
Pierdută prin taverne.

Spaima vine iar la mine,
Necruțător de blândă,
Amintindu-mi iar de tine,
Înșelător, plăpândă.

Coșmarul iar mi te aduce
Tulburător de vie
Și parcă totul se reduce
La năluca din pustie...

Miraj nocturn, întipărit
În gându-mi pe vecie:
În sufletu-mi tu ești zidit
Iar nimeni n-o să știe

Nici de iad prin ce-am trecut,
Scăpând ca prin minune;
Nici de golul ne-ncăput
Ce-n mine-o să se-adune...