îmi adun nopțile în care erai lângă mine
ca pe-un stol de păsări călătoare
care pleacă în țări unde așternuturile fierbinți
nu topesc aripile de ceară
nici nu îngheață zborul prematur

să treacă peste kilometri de tristeți
ar trebui să zboare prin întuneric
să uite frica de necunoscut
să-și lipească penele într-o pelerină
impermeabilă și antistatică
pe care lacrimile n-o vor păta
iar loviturile de grație n-o vor arde
nici cincizeci de silabe / secundă
nu-i vor bulversa tăcerea ridicată steag de pace


biletele cu preÈ› redus
sunt epuizate
locurile în picioare provoacă
halucinație
vizele sunt doar pentru
cei din țara minunilor

să nu stai prin preajmă când vor pleca
viitorului îi e frică de înălțime