Pășesc agale și-mi cântă toamna
cu păsări și nori care plâng,
cu vântul de dor, ușor arămiu,
cu foșnetul dulce de fructe de vin.

Pășesc, uitată de vis
câmpuri uscate de iarba se întind
și florile dorm, gradina suspină
e suflet de toamnă, de rătăcire.

Și sapă adânc anotimpul pustiu
cu frunzele goale, dar inima plină,
cu vantul de dor, ușor arămiu
cu foșnetul dulce de toamnă pustie.