Ascunde-mă de mine însămi,
Umple cu o privire
aceste găuri,
căci ochii mei
m-au părăsit.
Ascunde-mă
cu trup și suflet
să nu mai fiu
cadavru viu,
de-atâta amar de vreme...
Fii o aripă,
mă ocrotește
de pofta de a fi
un pește prins în nadă.
Cum îmi orbește
licoarea asta fierbinte ființa!
Și inima
să mi-o ascunzi
să nu cumva
să mă înfrupt
din ea...