Străină-ți sunt și, totuși, mai aproape
Decât ți-ar fi, pe drept, un frate geamăn,
Mă porți în gând pe culmi fără de seamăn
Și-apoi mă-neci în susurul de ape

Ce șipotesc pe coapsa mea fierbinte.
În carne-ar vrea iubirea să ne sape
Adânc stigmat. Ce așteptări mioape
Ne-au amăgit cu mângâieri prea sfinte

De suflete-perechi ce se-mpreună
Ca două jumătăți din roșul măr?
Ce muritor să creadă, -ntr-adevăr
Că soarele se ține-n cer de mână

Cu luna prinsă-n firul său de păr?
Doar o zeiță oarbă și păgână...