S-a stins lumina zilei blânde
Și a venit al nopții crunt mister
Ca să ascult cum picură-n etern
Fiola clipei cea mai scurte.

Dar nu-i nimic, căci iară
Voi asculta al pașilor cuvânt
Știind c-ar trebui să mă încrunt
Aflând pustiul de afară.

Dar cum să fac ca să zoresc
Clepsidra ce se scurge ne-ncetat
Dorind profund să-mbătrânesc,

Să fiu și eu mai cumpătat
Și-n infinit să mă topesc
Cu gândul blând și împăcat?