agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-02 | [This text should be read in romana] |
mai întâi vezi calea ferată
cum se termină brusc în deșert se sfârșește ca apa de parcă ultima traversă șuruburile rămase nestrânse felinarul care n-a fost niciodată aprins apoi vezi cum cerul și pămîntul fac schimb și spectrele cresc înalte și drepte ca niște fîntîni săpate în aer după ce plutești o vreme prin căldura născătoare de iluzii respirația calpă ce îmbracă pielea de nisip a acestui animal imens care te poartă în burta lui vezi satul îl vezi de parcă l-ai dezvelit din praf cu ziduri gri atât de gri încât șobolanii din văgăuni par albi soarele fierbe în orice ochi de apă se întărâtă să calcineze orice urmă de viață ascultă! inima clopotului tace atât de frumos satul e o gură neobosită mestecă oameni o gură mult prea înfometată cu o mie de guri rele de când toți au plecat să ceară o moarte eroică pentru un colț de pământ aici și-a făcut cuib întreaga seminție a păianjenilor cu plasele întinse între ziua de ieri și ziua de mâine poate vor prinde un zâmbet când vor veni apoi bătrânul ce fumează așteptarea chiștoc după chiștoc se prelinge ca o umbră prin încăperi așterne paturile întinde mesele aprinde focuri cu limbi sleite bătrânul își așteaptă fiii cu mânecile suflecate până la ultima respirație iată-i! un șir prelung de momâi se întorc anevoie își târșîie picioarele prin nisip sunt asemenea nisipului ce-a fost piatră pe vremuri îi vezi? se duc fiecare la casele lor se învelesc în ele așa cum se îmbracă aerul cu un burete prăfuit bătrânul îi întâmpină pe fiecare cu semne distincte le spune pe nume nu mai mult de o clipă lumina strălucește în ochii lor ca soarele în pâine apoi apar umbrele corbilor zboară în lacrimi până la izvorul strigătului și clopotul tace ei zâmbesc îmbrățișează amintirile celor dragi sărută buzele uscate de dor ale nevestelor și alungă impresia unui câine bătrânul presară firimituri de pită uscată peste fiecare iar ei se întorc înspre sine cum se întoarce grâul în pâine iar clopotul tace definitiv
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy