priveam de la fereastră cum
mă chinuiam să mă încalț în urmele tale
și îmi erau mari
și-mi cădeau din picioare
și înfloream cu fiece urmă încălțată
dar tu nu erai
(se întâmplă atât de rar să fim împreună)
doar urmele tale
ai trecut în fugă abandonându-le
să-mi lași ceva
ce-ți aparține
care nu minte
niciodată